Răspuns :
Pe la sfârșitul lunii septembrie, în anul 1686,pe drumul ce ducea către Cetatea Neamțului,s-a zărit o oaste numeroasă.
Oastea era formată dintr-un grup de lănceri ce deschideau marja, doisprezece tunuri trase de boi,o ceată de ofițeri călare,iar în frunte era regele Poloniei,Sobieski,însoțit de doi hatmani,Iablonovski și Potoțki, toți trei în haine poloneze.
Toți erau posomorâți pentru că, de zece zile,caii nu roseseră decât scoarța copacilor, iar oamenii s-au hrănit numai cu poame.
Mergând ei așa și văzând în față și în împrejur numai o fioroasă pustietate, deodată, s-au trezit în fața lor cu Cetatea Neamțului.
După ce a întrebat regele ce castel este acesta, Potoțki a început să povestească,că acolo țineau moldovenii merindele și bogățiile în vreme de război.Între timp, Iablonovski,încerca să îl convingă pe rege că ar fi mai bine să-și vadă de drum.
Bătrânul plăieș ce stătea pe zidurile cetății,vorbea cu un tânăr care tocmai se întorsese de la Iași.Nu a trecut mult timp după ce povestise tânărul cum a fost la Iași,că, iată au zărit venind o oaste numeroasă.Tânărul care venise de curând,a strigat:"-Leșii sunt!", apoi au alergat toți la porți să le închidă și să pună bolovani în dreptul lor.
Bătrânul,i-a pus pe ceilalți din cetate să se așeze la metereze.
Când solul a ajuns la poartă, Sobieski,a trimis un parlamentar să vorbească cu bătrânul plăieș ce stătea agățat pe ziduri.
După ce bătrânul l-am salutat politicos și i-a spus că nu vrea să închine cetatea,parlamentarul s-a dus să-i spună vestea lui Sobieski și au pornit lupta.
Armata poloneză dădea necontenit cu tunuri în cetate,iar plăieșii trăgeau cu pușca fără a da greș.
în prima zi au pierit doi vânători.A doua și a treia zi, au mai căzut cinci și s-au rănit doi.A patra zi,a căzut însuși comandantul artileriei leșești,dar au pierit și trei dintre moldoveni.
Seara, când s-au strâns lângă foc,leșii au văzut că nu mai aveau nici praf,nici merinde și au hotărât să pună un prosop alb,că semn că mâine dimineață se predau,cu promisiunea că-i vor lăsa liberi..A cincea zi,când au ieșit din cetate, văzând doar nouă plăieși,dintre care trei răniți, regele s-a răpezit în fața lor și le-a spus că nu știe cum un număr așa mic de oameni au putut să i se împotrivească lui.
Furios,regele a dat comandă armatei să-i spânzure.
Plăieșii priveau cu nepăsare la pregătirile care se făceau pentru moartea lor.
Iablonovski s-a dus la rege și l-a convins că nu trebuie să procedeze astfel, că oamenii aceia nu au făcut nimic, doar au luptat vitejește pentru apărarea cetății.
Sobieski,ca deșteptat din somn,i-a mulțumit hatmanului său pentru că l-a oprit să nu facă o faptă defăimată.
Regele le-a spus plăieșilor că sunt liberi și a dat fiecăruia câte cincizeci de zloți.
Îndată s-a făcut loc plăieșilor,care au plecat spre munți.
Sper să te ajute.
Oastea era formată dintr-un grup de lănceri ce deschideau marja, doisprezece tunuri trase de boi,o ceată de ofițeri călare,iar în frunte era regele Poloniei,Sobieski,însoțit de doi hatmani,Iablonovski și Potoțki, toți trei în haine poloneze.
Toți erau posomorâți pentru că, de zece zile,caii nu roseseră decât scoarța copacilor, iar oamenii s-au hrănit numai cu poame.
Mergând ei așa și văzând în față și în împrejur numai o fioroasă pustietate, deodată, s-au trezit în fața lor cu Cetatea Neamțului.
După ce a întrebat regele ce castel este acesta, Potoțki a început să povestească,că acolo țineau moldovenii merindele și bogățiile în vreme de război.Între timp, Iablonovski,încerca să îl convingă pe rege că ar fi mai bine să-și vadă de drum.
Bătrânul plăieș ce stătea pe zidurile cetății,vorbea cu un tânăr care tocmai se întorsese de la Iași.Nu a trecut mult timp după ce povestise tânărul cum a fost la Iași,că, iată au zărit venind o oaste numeroasă.Tânărul care venise de curând,a strigat:"-Leșii sunt!", apoi au alergat toți la porți să le închidă și să pună bolovani în dreptul lor.
Bătrânul,i-a pus pe ceilalți din cetate să se așeze la metereze.
Când solul a ajuns la poartă, Sobieski,a trimis un parlamentar să vorbească cu bătrânul plăieș ce stătea agățat pe ziduri.
După ce bătrânul l-am salutat politicos și i-a spus că nu vrea să închine cetatea,parlamentarul s-a dus să-i spună vestea lui Sobieski și au pornit lupta.
Armata poloneză dădea necontenit cu tunuri în cetate,iar plăieșii trăgeau cu pușca fără a da greș.
în prima zi au pierit doi vânători.A doua și a treia zi, au mai căzut cinci și s-au rănit doi.A patra zi,a căzut însuși comandantul artileriei leșești,dar au pierit și trei dintre moldoveni.
Seara, când s-au strâns lângă foc,leșii au văzut că nu mai aveau nici praf,nici merinde și au hotărât să pună un prosop alb,că semn că mâine dimineață se predau,cu promisiunea că-i vor lăsa liberi..A cincea zi,când au ieșit din cetate, văzând doar nouă plăieși,dintre care trei răniți, regele s-a răpezit în fața lor și le-a spus că nu știe cum un număr așa mic de oameni au putut să i se împotrivească lui.
Furios,regele a dat comandă armatei să-i spânzure.
Plăieșii priveau cu nepăsare la pregătirile care se făceau pentru moartea lor.
Iablonovski s-a dus la rege și l-a convins că nu trebuie să procedeze astfel, că oamenii aceia nu au făcut nimic, doar au luptat vitejește pentru apărarea cetății.
Sobieski,ca deșteptat din somn,i-a mulțumit hatmanului său pentru că l-a oprit să nu facă o faptă defăimată.
Regele le-a spus plăieșilor că sunt liberi și a dat fiecăruia câte cincizeci de zloți.
Îndată s-a făcut loc plăieșilor,care au plecat spre munți.
Sper să te ajute.
