Tatăl părintelui Trandafir:
"Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreț vestit......încât răsunau ferestrele când cânta Mântuiește, Doamne, norodul tău! Era dascăl în Butucani..."
Părintele Trandafir (Popa Tanda):
"Pe părintele Trandafir să-l țină Dumnezeu! Este om bun; a învățat multă carte și cântă mai frumos decât chiar și răposatul său tată,.... totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și când ar citi din carte. Și harnic și grijitor om este părintele Trandafir. Adună din multe și face din nimica ceva. Strânge, drege și culege, ca să aibă pentru sine și pentru alții.....
...Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă....drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere.......Era preot și era bucuros. Îi plăcea să cânte, să citească evanghelia, să învețe creștinii, să mângâie și să dea ajutor sufletesc celor rătăciți. Mai departe nu se gândea.....părintele Trandafir a rămas precum a fost: verde, vesel și harnic. Dacă părul cărunt și barba căruntă nu ar vesti vremea lui, am crede că copilașii cu care se joacă înspre seară la laița cea de dinaintea casei sunt copilașii lui."
Episcopul: "Episcopul era un suflet bun, vrednic ca să fie pus în toate pomelnicele de pe fața pământului. I s-a făcut milă de bietul popă și i-a dat dreptate"
Vecinul popei Tanda: "Marcu Florii Cucului era om sfătos. Îi plăcea să stea de vorbă cu popa."
