Răspuns :
O zi de vara calduroasa, numai buna de iesit la plimbare. Soarele mangaia locuitorii orasului cu raze fierbinti, iar pasarile se acompaniau intr-un spectacol rasunator. Verdele crud al copacilor si florile multicolore te faceau sa te simti ca intr-un tablou desprins din povesti.
Ma plimbam pe o straduta, cu gandul de a-mi cumpăra o inghetata.Ajunsa la magazinul meu preferat, am intrat si am ales-o pe cea mai buna. La iesirea din magazin, pe scari, statea un copilas de vreo 7-8 ani, uscăţiv la fata,cu haine zdrenturoase si un zambet sters in coltul gurii. Vanzatoarea de la magazin a iesit repede sa vada cine-i sta jos.
-Pleaca de aici! Nu ai casa?Pleaca ca-mi gonesti clientii!tipa ea nervoasa
-Vreau doar sa stau putin, imi este sete si foame si caldura m-a ametit! spune el cu un glas aproape stins.
-Si ce-mi pasa mie? Pleaca pana nu te dau cu forta!accentueaza ea
Un fior m-a cuprins si m-am decis sa plec ,nu voiam sa iau parte la o scena mai ingrozitoare. Am facut 3 pasi, am scotocit prin buzunar in cautarea unor bani si m-am intors in magazin. Nu aveam multi, dar imi ajungeau pentru o sticla de apa.
Am luat-o si m-am intors la baiat care, incontinuare era certat.
-Haide cu mine!Haide sa plecam de aici!
L-am luat de mana si l-am dus in parc pe o banca, la umbra.I-am oferit sticla de apa si inghetata mea, care din fericire nu se topise.El le-a luat si a fugit.
Am decis sa mai rămân puţin pe banca, caci caldura ma obosise.Eram pierduta in ganduri, undeva departe, dar niste pasi marunti ,din spatele meu ma trezesc din visarea amortita.
-Multumesc!
Era baietelul pe care il ajutasem. L-am strans puternic in brate si i-am spus sa aiba grija de el, mai ales în perioada aceasta dogoritoare.
Am plecat acasa si am realizat ca nici macar nu stiam cum il cheama sau de unde este. Ii aveam imaginea intiparita in suflet si in minte, un zambet larg si doi ochi patrunzatori in care se citea bucuria si imi era de ajuns.
Un suflet fericit intr-o zi de vara
Ma plimbam pe o straduta, cu gandul de a-mi cumpăra o inghetata.Ajunsa la magazinul meu preferat, am intrat si am ales-o pe cea mai buna. La iesirea din magazin, pe scari, statea un copilas de vreo 7-8 ani, uscăţiv la fata,cu haine zdrenturoase si un zambet sters in coltul gurii. Vanzatoarea de la magazin a iesit repede sa vada cine-i sta jos.
-Pleaca de aici! Nu ai casa?Pleaca ca-mi gonesti clientii!tipa ea nervoasa
-Vreau doar sa stau putin, imi este sete si foame si caldura m-a ametit! spune el cu un glas aproape stins.
-Si ce-mi pasa mie? Pleaca pana nu te dau cu forta!accentueaza ea
Un fior m-a cuprins si m-am decis sa plec ,nu voiam sa iau parte la o scena mai ingrozitoare. Am facut 3 pasi, am scotocit prin buzunar in cautarea unor bani si m-am intors in magazin. Nu aveam multi, dar imi ajungeau pentru o sticla de apa.
Am luat-o si m-am intors la baiat care, incontinuare era certat.
-Haide cu mine!Haide sa plecam de aici!
L-am luat de mana si l-am dus in parc pe o banca, la umbra.I-am oferit sticla de apa si inghetata mea, care din fericire nu se topise.El le-a luat si a fugit.
Am decis sa mai rămân puţin pe banca, caci caldura ma obosise.Eram pierduta in ganduri, undeva departe, dar niste pasi marunti ,din spatele meu ma trezesc din visarea amortita.
-Multumesc!
Era baietelul pe care il ajutasem. L-am strans puternic in brate si i-am spus sa aiba grija de el, mai ales în perioada aceasta dogoritoare.
Am plecat acasa si am realizat ca nici macar nu stiam cum il cheama sau de unde este. Ii aveam imaginea intiparita in suflet si in minte, un zambet larg si doi ochi patrunzatori in care se citea bucuria si imi era de ajuns.
Un suflet fericit intr-o zi de vara
