Răspuns :
Mihai Eminescu povestește în opera sa despre o toamnă liniștită și frumoasă, în care orice om o petrece uitându-se pe geam la frunzele ruginite, purtat de gândurile sale. Spune că acestea nu sunt decat niște dulci nimicuri. Mai bine am face ceva mai bun. Astfel el se uită pe el înșiși de atâtea gânduri. Aproape visând la basmul zânei Dochii. Prin versurile "De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii." se referă că purtat de acest gând adoarme liniștit.
sper ca te-am ajutat!❤
Un moale pas abia atins de scânduri…
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii." se referă că purtat de acest gând adoarme liniștit.
sper ca te-am ajutat!❤
