Poezia ,,Joc” este o poezie modernă care abordează o temă universală, cea a destinului oamenilor, prin intermediul
utilizării jocului ca simbol al vieții.
În opinia mea, paralela poetică joc/viață din această poezie este reprezentată prin prezentarea regulilor jocului/vieții:
,,Îmi iau numărul meu de pietre/Și le așez cat mai riscant”, ,,voi muta mai departe piatră, după piatră”. Fiecare om are
destinul propriu, pietrele reprezintă alegerile pe care le facem pe parcursul vieții care ne rezervă, mereu, suprize mai mult sau
mai puțin plăcute. Jocul se începe cu convingerea ,,că oricum voi pierde.” Moartea este deci certă, insă acest lucru nu trebuie
să ne descumpănească deoarece important este parcursul destinului nostru, nu destinația finală. Greutățile întalnite pe
parcursul vieții trebuie depășite cu calm: ,,Apoi liniștită/Voi muta mai departe/piatră după piatră/munte după munte/.”
La întrebarea ,,De ce joci totuși”,sigurul răspuns posibil este ,,Ce altceva pot sa fac?”. Cu toate că finalul acestui joc complicat al
vieții este moartea, singura noastră opțiune este de a-l juca în propriul nostru fel, de a ne bucura pe parcursul lui și de a găsi mereu
puterea de a trece peste momentele dificile.
