Copiii sunt frumoși. Ei sunt puri și sinceri. Pe strada mea sunt mulți copii. Ei se întâlnesc mereu și se prind în jocuri care mai de care mai năstrușnice. Într-una din zile, Ionică și Mihai, doi copii, vecini de-ai mei s-au întâlnit în parc. Fiecare avea o pungă cu hamburgheri. Au luat loc pe bancă și au mâncat bine. După ce și-au făcut siesta, au pornit la joacă. Fără să-și dea seama, copiii au călcat pe locul plantat cu flori. Acolo au țopăit până au rupt toate florile. :D
Dimineaţa se ridică senină. Cerul deschide inima şi copiii ies la joacă. Unul câte unul înaintează spre parcul mare. Biciclete colorate şi guri bogate duc ... Parcul este al lor şi joacă, joacă!!! O gură hămesită deschide rucsacul şi mai toţi vin. Şi-au mâncat bine, bine! Ştia bunica ce-aşază-n raniţă. Şi ei, cu toţii au întors flori spre casă, au rupt flori, flori frumoase aidoma sufletului de bunică.
