Nu îi știu autorul dar o stiu pe de rost:
Un fir de păr albita
Pe fruntea ta măreață
Un zâmbet de lumină
Ți sa albit pe față
Și inima îți saltă
De bucurie plină
Căci unde a fost umbră
Acum este lumină
Din pâinea cunoștinței
Impărți cu bunătate
Cu drag acelor care
Sunt sunt dornici de-a ști carte
Către a ta făptură
Și munca ta de zor
Ma-nchin cu pietate
Iubite-nvatator.
