In vizita la bunica
Ușa se deschide brusc:
-Eu sunt ,bunicuței. Sărut mana...
-Ești tu cu adevărat?,întreabă bunica suspinând.
-Da ,bunico,eu sunt și te rog frumos sa nu mai plângi.Făgăduința sa nu mai pleci de aici niciodată.
Bunica mângâie cu blândețe capul copilei.