Pe lanul lung si verde,cu graul rasarit,
O umbra calatoare se-ntinde-ncet si trece,
Precum un riu de munte cand gheata s-a topit
Se varsa peste maluri, campiile sa-nece.
E umbra unor nouri albii,usori,marunti
Ce luneca sub soare,cladind un lant de munti;
Ei vin in mezul zilei c-un surd si tainic sunet
Si, ca semnal de viata, aprind in cer un tunet.
Vazduhul bubuieste!... pamantul desmortit
Cu mii si mii de glasuri semnalului raspunde,
Si de asprimea iernei simtindu-se ferit,
De-o noua-ntinerire ferice se patrunde.
La rasarit urare! urare la apus!
Un card de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,
Se-nalta ca s-asculte mult vesela fanfara
Ce buciuma prin nouri frumoasa primavara.
