Singur ca un nor am hoinărit,
Care se-nalţă peste văi şi dealuri,
Când deodată o mulţime am zărit:
O oaste de-aurii narcise-n valuri.
Chiar lângă lac şi dincolo de nori,
De nici credeai că nu sunt decât flori.
Etern, ca soarele ce ne zâmbeşte
Din Calea Laptelui străluminând,
Se-avântă-n zare voiniceşte,
Pe malul unui golf trecând.
Narcise mii văzut-am deodat,
În dans vioi, înaripat.
Până şi undele dansau, dar ele
Se întreceau cu valurile grele.
Singur ca un nor am hoinarit: Aceasta comparatie are ca termen A cuvantul singur si ca termen B un nor. Elementul de comparatie e ca. Ne arata starea sufleteasca a cuiva care umbla singur asa cum fac norii pe cer. Sentimentul transmis e de singuratate si tristete.
In dans vioi, inaripat: Aceasta figura de stil este un epitet dublu sau multiplu ce ofera o insusire deosebita dansului, creeindu-ti senzatia de fabulos.
