era proprietară a pământului, deţinea gospodării proprii şi era organizată în obşti săteşti;
ţăranii liberi aveau obligaţii numai faţă de stat şi de Biserică;
pământul deţinut de un ţăran liber putea fi lăsat moştenire urmaşilor săi;
pădurile şi păşunile erau stăpânite în comun de ţăranii liberi;
în Evul Mediu, numărul ţăranilor liberi a scăzut constant, dar aceştia au rămas numeroşi în regiuni izolate (Elveţia, Scoţia, iar în Ţara Românească şi Moldova, până în secolul al XVI-lea).
