Răspuns :
Grecia antică a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare
politică – practic, a „inventat” politica, reguli de drept referitoare
explicit la proprietatea privată, conducere reprezentativă și libertate
juridică. Pe fundalul unei dezvoltări a agriculturii, comerțului,
meșteșugurilor, a circulației monetare, s-a constituit polisul –
cetatea-stat, ca unitate de teritoriu, locuire, instituții, valori
juridice, religioase, morale etc. Întreaga viață publică și privată a
vechilor greci se derula în jurul ideii de cetate, garanție a drepturilor civile, a averii și persoanei fizice.
În legătură cu cetatea-stat, a luat naștere și s-a împlinit și
calitatea grecilor de cetățeni, mai exact de oameni liberi, proprietari,
purtători de arme, membri ai unei comunități de tradiții, valori
materiale, morale și religioase, de aspirații etc. „Polisul este acolo
unde se află corpul civic”. Politeia reprezenta ansamblul de instituții dintr-un polis. Patrios politeia echivala cu dreptul cutumiar al strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hiloții (populații dependente de Sparta) și sclavii (prizonieri de război,
datornici etc.), folosiți la muncile agricole în mine, ateliere
meșteșugărești, flotă, erau considerați aproape animale; celelalte
populații neelene erau numite barbari. Grecii trăiau organizați în
triburi, fratrii, familii (génos) și vorbeau, până în secolul II î.Hr.,
dialecte diferite. Puterea politică a evoluat de la autoritatea regilor
la cea a aristocraților agrari, pentru a atinge stadiul în care averea
se va impune în locul originii sociale și a prestigiului religios și
militar.
