Răspuns :
Titlul poeziei este alcătuit dintr-un substantiv articulat hotărât ce simbolizează o valoare de ordin moral și spiritual,un simbol al cunoașterii,armoniei,al curățeniei spirituale,un dar al cerului - și un adjectiv propriu-zis:neînțeleasă,necunoscută,neștiută.Există daruri pe care omul nu știe că le deține,din dezinteres,din necunoașterea lor,odată pierdute,niciodată nu i se vor întoarce. Poezia este o baladă cu conținut simbolic,a cărei temă este lipsa de cunoaștere a lumii,a oamenilor de care pot profita cei lipsiți de scrupule,viclenii; poezia e construită ca o narațiune, întretăiat de pasaje dialogate, Mesajul baladei ilustrează neputința și indiferența prințului de a cunoaște adevărul exprimat de creanga de aur-simbolul universal al regenerării și nemuririi,ea reprezintă forța,înțelepciunea,cunoașterea tainelor lumii, nu știa că deține în grădina sa,loc al bogăției și al armoniei, un pom al vieții ce evocă verticalitatea,adevărul. Un prim argument îl reprezintă atitudinea prințului:absent la realitățile din jur,indifernt,credul,naiv în dialogul cu,, omul cu ochii şireţi”,profitor,lingușitor,îndrăzneț,dornic de a-și însuși o comoară.Încrezător în reușită, îi cere prințului,, împrumut” o creangă de aur. Surprins, absent ,prințul neștiutor îi răspunde vicleanului că ,, n-am eu...nici zeii nu au...nu e decât în vrăjile goale şi-n visul din zori”,în fantezii,în iluzii.Dialogul celor doi surprinde caracterul fiecăruia: prințul indiferent, neștiutor,trăiește în interiorul său,nu cunoaște lumea ce-l înconjoară,îi promite ,,creanga”purtătoare de virtuți;omul șiret,mediocru este avid de a dobândi valori. Un alt argument poate exista în momentul în care ,primind acceptul prințului, omul ,,țâșni spre pom”... urcă şerpuind ”-unduitor,amăgitor,imprevizibil,greu de urmărit de prinț.. Folosirea verbelor dinamizează mișcarea,nerăbdarea de a ajunge în vârf și.... ascunde creanga,,în sân”,apoi dobândind puteri miraculoase,,trece prin gard”,va învinge orice obstacol în viață.Portretul din final al prințului este urmărit de narator :la început, nedumerit, apoi ,, se-ntunecă, braţele-i ard”, devine furios,dar și resemnat,înțelegând și repetând obsesiv ,îndurerat că,,totu-i zadarnic”,inutil,a pierdut comoara prin care se putea înălța,este momentul adevărului. Ultimele două versuri exprimă prin vorbire indirectă regretul prințului,,nătâng”naiv, care nu a parcurs drumul cunoașterii ,repetă fără a înțelege,,nu ştia, nu ştia”... punctele de suspensie sunt ecoul înfrângerii.
În concluzie, balada este tristă ,asistăm la agonia omului naiv, însă valul de melancolie care se așterne peste ultimul act al acestei drame este unul firav, durerea traită de cei care se lasă ademeniți. Balada oferă însă suficiente elemente pentru a fi citită ca un ritual al inițierii.
În concluzie, balada este tristă ,asistăm la agonia omului naiv, însă valul de melancolie care se așterne peste ultimul act al acestei drame este unul firav, durerea traită de cei care se lasă ademeniți. Balada oferă însă suficiente elemente pentru a fi citită ca un ritual al inițierii.
