text:
Trandafirul
Odată mă plimbam prin gradina bunicilor.Admiram minunatele flori de acolo. Deodată, mi-a atras atenția o floare de culoarea focului, cu tulpina de un verde crud și o sumedenie de țepi. Am pus mana pe firavele ei petale. Eu i-am spus
-nu am mai văzut o floare mai minunata ca tine.
-multumesc!
-cine a spus asta?
-chiar eu, floarea pe care ai complimentat-o.
-a.păi îmi pare bine de cunoștință.
-si mie, mi-a răspuns trandafirul.ah!uite ce târziu s-au făcut.deja apune soarele.trebuie sa îmi închid petalele.mi-a părut bine sa vorbesc cu tine.
-si mie la fel.la revedere!
Nici nu a apucat să-mi spună trandafirul ceva că se și închise.
