Dunarea (descriere)
Noaptea se lasa tacuta, vasta, solemna. Luceferi multi rasar in fundul ape si tremura pe valuri. Sub tainica mangaiere a lunei, Dunarea calca-ntre paduri, care-i aduc aminte de izvoarele-i departate, pare ca viseaza. Cate-a mai vazut, Doamne, si cate mai stie Dunarea asta a noastra - cand ar sta ea sa le povesteasca pe toate! ... Din vremurile tulburi, de pe cand pamantul nu-si asezase inca neamurile-n graniti hotarate, roiau popoarele pe malurile ei atragatoare. Si n-a imparat mare sa nu-si poarte pe-aici doru-i de cucerire. N-a fost colt de lume in care sa nu fi strabatut faima "Frumosului Istros", fermecatoarele legende ale acestui minunat fluviu, la care se inchina atatea noroade si a carui apa avea in credintele celor vechi darul de a spala de pacate... Crai din toate partile lumii si-au napustit pe aici ostirile-n razboaie, din strasnicia carora s-au lamurit cele mai mari evenimente din istoria omenirii.
Pe drumu-i lung de 3000 de kilometri, Dunarea da viata la 30 de orase, din care trei sunt capitale; soarbe 120 de randuri, sparge doua siruri de munti si in falnicu-i mers spre mare, isi asculta gloria cantata-n sase limbi; dar doina, adanc miscatoare, doina Romaniei, o farmeca intr-atata, ca-si da acestei tari cea mai frumoasa si mai bogata jumatate din stapanirea valurilor ei. Nici nu se putea visa un dar mai pretios si mai binefacator pentru patria noastra...
