Am iesit in parc.Era cam pe la vreo orele opt seara.Nu stiu ce m-a apucat sa ies la aceasta ora,deobicei stateam culcata in pat.Ma-m asezat pe o banca si priveam la stelele ce apareau pe rind,obsedant de luminoase in intunericul imens,nestinjenit de nici-o alta lumina,devenea evident ca anticii aveau dreptate ca suntem inveliti intr-o sfera de cristal vinetiu,ca stelele sunt focuri eterne incrustate pe aceste enigmatice petale lucitoare,care ne ascund ca pe niste seminte,ca toate aceste sfere se cuprind intre ele,unde e destul sa ramii singur ca sa poti auzi in linistea adinca,muzica sferelor
