Acum mai bine de 100 de ani în familia numeroasa a unui slujbași la căile ferate din Florenta un băiat pe nume Giulio de 12 ani era fiul cel mare pe care tatăl îl iubea cel mai mult.
numai în privința scolii tata era neiertător căci dorea ca Giulio sa învețe măcar sa capete o slujba și sa își ajute familia împovărata de lipsuri.
tatăl cu toate acestea în afara slujbei își mai luase de lucru la o editura.noaptea scria copii de mana după diferite lucrări.
băiatul văzându atât de obosit îi spune sa scrie el dar tatăl nu vroia.Giulio urmărindu ia aflat programul și a început sa scrie fără sa știe tatăl lui.
fără sa își dea seama tatăl începu sa creadă ca muncește mai cu spor .timpul trecea iar micul copist începu sa învețe tot mai prost sa sa se inbolnaveasca. mama ia spus tatălui dar tatăl a zis ca nu îl interesează. intro seara Giulio obosit din greșeală a scăpat o carte pe jos .speriat a așteptat sa vadă dacă la prins cineva dar nu îl văzuse nimeni. începu sa scrie fără sa știe ca tatăl lui era în spatele lui.dupa un timp dadandusi seama la luat în brațe iar dimineață când se trezi îl văzu pe tatăl lui care petrecuse toată noaptea lângă patul sau
