Rezumă în scris textul , în limita 50-70 cuvinte : Fanarul era o mahala a Constantinopolului, populată mai ales cu greci şi cunoscută prin bogăţia prăvăliilor sale, prin învălmăşeala gălăgioasă a străzilor, unde se puneau la cale afaceri dintre cele mai deocheate. Patima cea mare a fanarioţilor a fost dintotdeauna aurul.

Era un fel de nebunie a lor, căci, odată porniţi după aur, nu se mai puteau opri. Cei cărora nu le prea mergea acasă urcau pe corăbii, colindau mările, ţările, continentele. Umblaţi fiind prin lume, fanarioţii vorbeau o mulţime de limbi şi de la o vreme osmanii au început a recurge la serviciile lor, pentru a se informa despre situaţia în cutare sau cutare colţ al lumii. Fanarioţii, ajunşi la curtea sultanului, nu se mai grăbeau să plece de acolo, gata fiind pentru orice slujbă, şi turcii, intuind marea lor sete pentru preţiosul metal, au început să-⁠i trimită să strângă bir în ţările vasale.

Era vai şi-⁠amar de ţărişoara peste care se lăsau lăcustele flămânde de la periferia Constantinopolului. Moldova a fost pustiită de dânşii de atâtea ori, că e de mirare cum de-⁠a supravieţuit. Numai denumirea impozitelor te îngrozeşte: văcăritul, oieritul, vinăritul, albinăritul… Când nu au mai avut ce lua, când frigul scotea de prin codri sărmanul nostru neam pribeag şi oamenii se adunau tăcuţi pe lângă vetre, a apărut fumăritul, impozitul ce se lua pentru fiece vatră încălzită.