...privirea mi-a alunecat în jos spre picioare. Am văzut ghemuindu-se o blană firavă de animal, atât de firavă și murdară că nici nu-mi dădeam seama ce e. L-am privit mirat si cu sfială l-am adăpostit în mănușile mele calde, pufoase. Era un pui de cățel pe care viața mi-l scosese în față ca să îl ajut să trăiască. L-am adus acasă și de atunci am rămas nedespărțiți. Un copil și un câine, două suflete și un singur destin.
