Textul aparține speciei literare pastel pentru că cu ajutorul figurilor de stil, al imaginilor artistice și prin intermediul eului liric se transmit sentimente de dragoste, înfățișate într-un minunat tablou al iernii.
Prezența eului liric se remarcă prin interogațiile retorice prezente: „Dar dac-aş spune-acum să pună,/ Pe roib la sanie?… Ce zici?” , „Iubita mea, mai dormi tu, oare?”.
De asemenea, ceea ce integrează în totalitate textul în această specie este prezența în abundență a imaginilor artistice, care stau la baza figurilor de stil. În opera citată este prezentată iarna, sub toată splendoarea sa prin personificarea „...şi covoare,/ De nea se-ntind lucind la soare.”, dublul epitet: „Copacii în pădure-s goi și negri.” și metafora: „...râu-i sclipitor de sloi.”
