Fabula Nebunia şi amorul, de Grigore Alexandrescu, a apărut prima oară în ediţia din 1842 şi a fost republicată în ediţiile din 1847 şi 1863. Motivul amorului orb, de largă circulaţie în Renaştere, poate fi găsit la Jean Commire (1625-1702), care publică în 1678 o culegere în limba latină, fabulele sale fiind comparate cu cele ale lui Fedru, (în sumarul acesteia se află Dementia omorem ducens) şi la poeta Louise Labbe (1526-1566), în Debat de l’Amour et de la Folie (Cearta între Amor şi Nebunie). Alexandrescu îl preia de la La Fontaine, având drept model fabula L’Amour el la Folie (Amorul şi nebunia)
