Răspuns :
Salut,
Nu trebuie să le împarți, trebuie doar să folosești teorema lui Bezout. Calculează f(√2), vei obține că este egal cu 0, ceea ce trebuia demonstrat.
f(X) = Q(X)(X -- √2) + R, unde Q(X) este câtul împărțirii, iar R este restul împărțirii. Cum X -- √2 este polinom de gradul I, restul are gradul 1 -- 1 = 0, deci R este o constantă.
Pentru a-l afla pe R, nu este nevoie de împărțirea polinoamelor, ci în relația de mai sus dacă iei X = √2, atunci obții că f(√2) = Q(√2)*0 + R, deci R = f(√2), iar f(√2) = 0, asta vei obține din calcule.
Ai mare grijă: la polinoame, X-ul se scrie peste tot cu literă mare, nu așa cum ai scris tu în enunț. Dacă așa îți apare în carte/manual/culegere, atunci exact așa trebuie să scrii și tu, bine ?
Poți face și prin împărțirea polinoamelor, dar este mult mai greu. Caută și folosește soluțiile simple și rapide, nu pe cele grele.
Green eyes.
Nu trebuie să le împarți, trebuie doar să folosești teorema lui Bezout. Calculează f(√2), vei obține că este egal cu 0, ceea ce trebuia demonstrat.
f(X) = Q(X)(X -- √2) + R, unde Q(X) este câtul împărțirii, iar R este restul împărțirii. Cum X -- √2 este polinom de gradul I, restul are gradul 1 -- 1 = 0, deci R este o constantă.
Pentru a-l afla pe R, nu este nevoie de împărțirea polinoamelor, ci în relația de mai sus dacă iei X = √2, atunci obții că f(√2) = Q(√2)*0 + R, deci R = f(√2), iar f(√2) = 0, asta vei obține din calcule.
Ai mare grijă: la polinoame, X-ul se scrie peste tot cu literă mare, nu așa cum ai scris tu în enunț. Dacă așa îți apare în carte/manual/culegere, atunci exact așa trebuie să scrii și tu, bine ?
Poți face și prin împărțirea polinoamelor, dar este mult mai greu. Caută și folosește soluțiile simple și rapide, nu pe cele grele.
Green eyes.