Este o zi de vara. Afara este o caldura cu un soare arzator si puternic. Pe la amiaza,sfera cea mare a cerului,se ridicase pana in mijlocul cerului,dogorind cu putere.Florile din gradina isi aplecase petalele,sufocate de atata caldura. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să-și arate chipul răcoros nici măcar o clipită. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele atotputernic. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemenea respirației unui balaur, care scuipă flăcări pe nări.
