Doar ce s-a oprit ploaia iar dintr-o cochilie se arată două antene, ca niște periscoape , ale unui melc. Pășind încet prin iarba crudă, atât de încet încât nici pașii nu-i se aud, melcul se uită când în sus, când în jos, dacă norii grei s-au dus. Văzând ca toate sunt la locul lor, melcul cu cetatea lui în spate își continuă drumul urcând pragul mării, mut ca semnul întrebării.