Cu toti avem un loc unde ne petrecem timpul, ba la bunici, ba la scoală sau chiar acasa.
Eu de pildă cand povestesc de copilărie povestesc despre parcul copilăriei mele, unde primavara sunt flori multicolore ce te saluta cu veselia lor, iarna argintul viu te îndruma spre orizonturi noi!
Vara copacii umbrosi gem de greutatea lor de verde intens ,acolo unde copiii isi mănâncă veseli înghețată!
Acum când m.am intors in acest parc, am încremenit in fata unui tărâm de basm,parcul fiind neschimbat. Acum aleile sunt pictate cu lumina si umbre,apa tasneste cu sclipiri de curcubeu din fântânile arteziene. Langa oglinda orbitoare a lacului in care se răsfață cochet soarele, este acum mai curata ca niciodată! Florile câinilor,prunilor plutesc parca prin aerul curat si înmiresmat.
Parcul copilăriei mele imi era prieten si inca imi este chiar daca am crescut!
