Denumire dată mai
multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat,
dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se
cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să
fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău
de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care
nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A
cădea (sau a se băga)
ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un
moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a
muri în număr foarte mare. A se speria de
toate muștele = a se speria de orice
fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala
somnului(Glossina palpalis);
muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm
lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care
depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe
alimente, pe carne etc. (Sarcophaga
carnaria); muscă-de-cal = insectă
de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe
în perioada coacerii (Rhagoletis
cerasi); muscă-de-varză = insectă
ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră,
-de-carne) sau musca-hoiturilor =
specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe
cadavre, pe alimente etc. (Calliphora
vomitoria); muscă-bețivă = insectă
foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul
de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.)
Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr
lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după
care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.)
Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru
situat în mijlocul panoului de tragere; (lapl.)
lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.)
Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de
greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la
lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca.
