Sub un pom, Bobiță zărește o rândunică. Era rănită și speriată. Tremura de frig pentru că cine știe cât stătuse pe pământul rece .
Fără să stea pe gânduri, Bobiță a luat rândunica și a dus-o imediat în casă. A încălzit-o sub păturica lui preferată, i-a dat firimituri de pâine înmuiate în apă și a vegheat-o toată ziua.
A trecut o zi, a trecut două și încetul cu încetul, rândunica a început să-și revină. Bobiță era tare fericit. La fel și rândunica. În tot acest timp, între ei s-a legat o prietenie frumoasă.
Când soarele a început să încălzească tot mai tare pământul, rândunica și-a luat la revedere de la Bobiță cu promisiunea că nu-l va uita niciodată.
