Mama isi privi nelinistita copilasii care nu indrazneau sa ridice privire catre ea.
- Mi-aduc aminte de vremea cand tatal vostru era aici cu noi... ce bucurie...ce pace aveam in suflete...Bagati de seama dragii mei.....n-am fi ajuns acum la sapa de lemn de-ar fi fost el aici....
- Dar mama..... ti-om da si noi o mana de ajutor...nu deznadajdui....izbucni baiatul cel mare.
- Ah dragul mamei... esti inca mic si nu stii....imi pare atat de rau ca am ajuns aici...
- Nu-ti mai face inima rea , maicuta, zise cel mai mic dintre ei ,nu ne vom duce de pomina....suntem buni de munca
-Ne vom lua inima in dinti si vom merge sa cautam de lucru , o vom scoate noi la capat ...
Cu inima brazdata de durere, dar si cu bucurie , mama le sopti:
- Bagati-va mintile in cap, sunteti copii si copii veti ramane....de muncit, voi munci eu....voi faceti cale -ntoarsa catre scoala...
