Frunza isi plangea lacrimile de roua.
Fluturele canta de bucurie, mangaiat de razele soarelui.
Si trist, copacul isi lăsă crengile sa atarne a neputinta pe pamant.
Cu gura pana la urechi Soarele radea, vesel ca invinsese Iarna.
Plangea de fericire, frunza
Ca a scapat de iarna rea
Iar fluturii cantau de fericire,
Si soarele cu drag ii mangaia
Copacul trist, o iarna-ntreaga
Ridica crengile spre cer,
Sa il salute pe maretul soare,
Intors pribeag, de nicaieri.
