mentioneaza rolul naratiiunilor dintre paranteze
DOAMNA MARIA: stapanul meu, toamna a sosit , soarele apune trist si , in urma lui, o balta de sange. vremea o sa se strice... ploi subtiri care patrund... frig...viscol.. ramai,sfantul meu stapan...
STEFAN: (tragandu-se pe un jet): te rogi ca un copil...intaiasi data...
DOAMNA MARIA: intaiasi data...(ii ia mainile amandoua.) ah! moldovo,caci nu ti-e mila...
STEFAN:mila?
DOAMNA MARIA: de mine...
STEFAN: de tine si de moldova.de una fara alta,nu...nu-mi sta-n putinta.donul care desparte ce e al lui de ce e al tarii
DOAMNA MARIA: dar nu vezi maria-ta...
STEFAN: ca sunt batran...
DOAMNA MARIA:nu...
STEFAN: ca sunt bonlav....
DOAMNA MARIA:nu...nu...adica...
STEFAN:adica, da...
DOAMNA MARIA: abia te vazui mai bine
STEFAN: mario,mario, ce bonlav? ce picior?uita-te la mine... asa priveste un om bonlav?si nu merg bine? (face cativa pasi, apasand ceva mai adanc pe piciorul drept.) ieri nu-mi sambisi cand incalecap pe voitis?
DOAMNA MARIA:da ...pareai un arhanghel
STEFAN: ei..
DOAMNA MARIA:ramai, stapane! ingrijesti de moldova ingrijind de sanatatea ta...