In fabula ,,Frunzele si rădăcina'' da Alecu Donici se vorbeste despre o conversatie.
Această conversatie are loc intre frunze și zefirași. Frunzele se lauda că ele dau racoare, că călătorul se odihnește la umbra lor, fețișoare mândre intind hora la umbra lor, privighetoarea s-a rasfatat in frunze.
La un moment dat se aude un glas sin pământ, care spune că ar vrea să audă un bun cuvânt despre rădăcină. Franzele au întrebat cine-i rădăcina. La această întrebare rădăcina a spus că rădăcina face arborul să crească și peste tot anul frunză să renască.
Aceste cuvinte:
Viaţa vegetală,
Viaţa socială,
Totului atârnă
De la rădăcină.
