Abia asteptam sa ajungem in varful muntelui!
Urcam deja de o jumatate de ora pe muntele Tampa impreuna cu toti colegii mei si doamna diriginta. Facusem cateva pauze de cate cinci minute, doar ca sa ne tragem sufletul, fiindca urcarea o faceam intr-un ritm destul de alert.
Era sfarsit de toamnei, iar razele soarelui reuseau sa treaca usor printre ramurile copacilor desfrunziti. La baza arborilor numerosi din padure, se intindea un multicolor covor de frunze, rosii, portocalii, galbene si maro, care ma faceau sa ma gandesc la cat de mult avea sa-mi lipseasca acest anotimp superb. Iarna era aproape, facandu-si deja simtita prezenta prin cateva ninsori dese și reci.
In varful muntelui era minunat! Totul se vedea asa de detaliat de sus! Puteam sa simt ca toamna era cel mai frumos anotimp!
