Cam pe la începutul vremiurilor , pe unde praștia minții nu azvârle , se povestește ca omul era croit din alte foarfeci si cioplit din alta barda. Tot cu mâini si cu picioare era si pe atunci , tot cu ochi si cu urechi , tot cu nas deasupra gurii si cu călcâile la spate , dar de învârtea capacul smuls din rădăcinii si mi-ți izbea la Mir lei puștilor , dihăniile cădeau rumba cu labele in sus, morghilidu-se a moarte .
