tovarasul scump al poetului este focul :" privesc focul scump tovaras care vesel palpaieste"
poetul isi pretuieste scumpul tovaras deoarece eul liric sta asezat la gura sobei si priveste cum joaca focul in vatra aducandu-i frumoase amintiri, si creandu-i frumoase imaginatii de poveste. fiind singur focul ii creaza o atmosfera de prezenta a unei persoane apropiate cu care poate vorbi si isi impartasi gandurile
