Răspuns :
- Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.”
„..întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot..” = metaforă
„Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi...” = enumerație
„...uraganul ridicat de semilună” = metaforă
„...zale lucii...” = epitet
„...turbarea-i furtunoasă...” = epitet
„...a crucii biruință” = metaforă
„Fulgerele adunat-au contra fulgerului...” = personificare
„...fulgerului care ... a cuprins pământ și mare” = metaforă
„Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace...” = personificare
„...râuri-râuri...” = hiperbolă
„...din codri răscolite...” = epitet
„...stârnite din pustiuri...” = epitet
„Zguduind din pace adâncă ale lumii începuturi...” = personificare
„Înnegrind tot orizontul...” = metaforă
„Se mişcau îngrozitoare...” = personificare
„Tremura înspăimântată marea...” = personificare
„...crunta-mi vijelie..” = epitet, inversiune
„...să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins. ” = comparație
„...ură ne'mpăcată...” = epitet
„câtă frunză, câtă iarbă” = dublă hiperbolă
„ Dunărea să-nece spumegând a tale oşti ... ” = personificare
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.”
„..întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot..” = metaforă
„Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi...” = enumerație
„...uraganul ridicat de semilună” = metaforă
„...zale lucii...” = epitet
„...turbarea-i furtunoasă...” = epitet
„...a crucii biruință” = metaforă
„Fulgerele adunat-au contra fulgerului...” = personificare
„...fulgerului care ... a cuprins pământ și mare” = metaforă
„Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace...” = personificare
„...râuri-râuri...” = hiperbolă
„...din codri răscolite...” = epitet
„...stârnite din pustiuri...” = epitet
„Zguduind din pace adâncă ale lumii începuturi...” = personificare
„Înnegrind tot orizontul...” = metaforă
„Se mişcau îngrozitoare...” = personificare
„Tremura înspăimântată marea...” = personificare
„...crunta-mi vijelie..” = epitet, inversiune
„...să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins. ” = comparație
„...ură ne'mpăcată...” = epitet
„câtă frunză, câtă iarbă” = dublă hiperbolă
„ Dunărea să-nece spumegând a tale oşti ... ” = personificare
