Era o zi de iarnă aprigă, afară ningea si viscolea. Era asa de urat afara incat iti venea să nu mai iesi din casa. Și când ma mai si gândeam că trebuie sa plec la scoala. Dar, am fost nevoit/ă sa plec, mama si tata imi spuneau că acesta imi este viitorul. Eu nu aveam chef de viață și ma trezisem cu fața la cearceaf. Am plecat la scoala fiind nevoit/ă pentru a.mi creea viitorul. Pe drum am intalnit o bătrânică ce se chinuia să își ducă sacoșa cu mâncare acasa. Eu fiind un copil foarte conștiincios nu am putut lasa o batranica la greu. Am ales sa o ajut. Aceasta mi.a spus unde locuiește și m.am dus cu ea pana acasa sa ii car sacoșa. Desigur, eu nu m.am gândit că mă poate paste un pericol si am intrat înăuntru sa ii pun sacoșa pe masă, atunci a apărut un bărbat cu masa musculară foarte dezvoltată si mi.a spus sa tac si sa fac ce spune el.
