Vă rog frumos! E urgent până maine, dau 80 de puncte. Analizați fiecare verb dintextul următor:
CAPITOLUL I

— TOM!

Nici un răspuns.

— Tom!

Nici un răspuns.

— Ce-o fi cu băiatul ăsta? Un' să fie... Tom, n-auzi?

Bătrânica îşi trase ochelarii pe nas şi privi pe deasupra lor prin odaie, apoi îi săltă şi privi sub

ei. Rareori catadicsea să se uite prin sticla lor la o gâză de băieţel ca Tom. Erau ochelarii ei de

zile mari, la care ţinea ca la ochii din cap şi pe care îi purta aşa, de podoabă, căci la fel de

bine ar fi putut să vadă prin nişte ochiuri de plită. Rămase locului o clipă, uluită parcă, apoi

fără mânie, dar totuşi destul de tare ca s-o poată auzi pereţii, spuse:

— Stai tu, că pun eu mâna pe tine şi-o să vezi ce..

Dar n-apucă să termine, fiindcă între timp se aplecase şi începuse a izbi cu măturoiul pe sub

pat; astfel încât nu-i mai rămânea suflu decât pentru icneala cu care îşi însoţea loviturile. Sub

pat, însă, nimic; doar pisica o zbughi speriată afară.

— Dumnezeule mare, de când sunt n-am mai văzut un băiat ca ăsta!

îndreptându-se apoi din sale, păşi spre uşa deschisă şi rămase în prag, iscodind cu privirea

aracii cu roşii şi bălăriile din grădină. Dar Tom, nicăieri. Atunci ridică glasul, ca să poată fi

auzită de departe, şi începu să strige:

— To-o-om!

Deodată auzi un fâşâit în spatele ei. Se întoarse tocmai la timp ca să prindă de pulpana

slobodă a hainei un băieţel şi să-l oprească din fugă.

— Ia te uită! Cum de nu m-am gândit la cămară! Ce-ai căutat acolo,

drace? —Nimic.

— Cum nimic? Uite ce-i pe mâinile tale, uite ce-ai la gură! Cu ce te-ai mânjit în halul ăsta?

— Nu ştiu, mătuşă.

— Da' eu ştiu. Cu dulceaţă, da... De câte ori nu ţi-am spus să nu mai umbli la dulceaţă, ai?

Am să te jupoi de viu, împieliţatule! Ia dă nuiaua încoace!

Nuiaua zvâcni în aer, semn că se-ngroaşă gluma...

— Iiii! Ia te uită ce-ai în spate, mătuşă!

Când bătrânica se răsuci pe loc, strângându-şi fustele, ca să vadă ce primejdie o păştea,

băiatul o şi luase la sănătoasa, căţărându-se pe gardul înalt de uluci şi pierind îndărătul lui.

Mătuşa Polly rămase o clipă locului, zăpăcită, apoi râse cu blândeţe.

--Bată- te norocul să te bată! E-eei! Că nu mai mă-nvăţ minte odată! De câte ori nu m-a

dus de nas pînă-acu', şi uite că tot mai mă las păcălită.