M-am trezit dimineata cu urechile vajiind de la vantul ce batuse nebuneste toata noaptea. Acum o liniste intensa se lasase. M-am ridicat din pat si sovaielnic am venit la fereastra. Bucurie ! Totul era imbracat in albul matasos al zapezii, copacul care imi batuse cu crengile pe acoperis toata noaptea, parea un urias incremenit intr-o rugaciune cu crengile intinse spre cer. Ici colo se auzea cate un caine latrand in departari, casele scoteau rotocoale de fum ce se inaltau lenese spre cerul innorat care cernea fulgi mari si pufosi de zapada.
A venit iarna !
