Universul naturii eminesciene are două coordonate, una uman-terestră şi cealaltă universal-cosmică, organizate ca un tot inseparabil. Eminescu nu descrie peisaje, nu creează pasteluri asemenea lui Vasile Alecsandri, ci are o atitudine contemplativă, de implicare sentimentală, natura fiind un spectacol liric, o stare de spirit penau atitudinea emoţională a iubirii.
