Răspuns :
În ultimii ani noţiunea de istoria artelor tot mai mult se reduce la categoria artelor vizuale (artele plastice şi arhitectura), pentru a le distinge de muzicologie şi studiile în arta spectacolului (teatrul, dansul, circul), care au tangenţe cu alte componente ale patrimoniului cultural.
În conformitate cu principiile şi criteriile cronologice şi geo-culturale acceptate, istoria artei universale cuprinde cele mai importante evenimente artistice şi ţări, fiind divizată astfel:
Arta preistorică (40.000 – 4.000 î.e.n., cultura Cucuteni-Tripolie);Arta antică (jum. mil. IV î.e.n. – sec. III e.n., mesopotamiană, egipteană, greacă, romană şi paleo-creştină);Arta medievală (sec. IV- XIV, bizantină, romanică şi gotică);Arta în Europa (sec. XIV – XVIII, Renaşterea, manierismul, barocul şi clasicismul, iconografia, stilurile rococo şi academismul)Arta modernă contemporană din sec. XIX-XX care include asemenea curente, ca neoclasicismul, romantismul, realismul, impresionismul şi post-impresionismul, fovismul, cubismul şi arta abstractă.
Ca domeniu al ştiinţei, istoria artelor în Moldova îşi face apariţia către sfîrşitul secolului al XIX-lea, iniţiatorii acestui proces fiind funcţionarii din cancelaria gubernatorului, care încă la începutul secolului al XIX fac o inventariere a patrimoniului cultural din gubernie. În 1837, Ministerul Afacerilor Interne al Rusiei remite Guvernatorului Militar şi Civil al Basarabiei o notă informativă, prin care cere conducerii guberniei să organizeze adunarea materialelor privind „antichităţile” existente în ţinut. Pentru îndeplinirea indicaţiei respective guvernatorul P. Fedorov a solicitat acumularea informaţiei cu privire la mănăstiri, biserici, cetăţi şi alte monumente importante ale trecutului. Sursele respective au fost folosite de majoritatea cercetătorilor monumentelor moldovene din secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea
sall
