Draga elena
Cu toate ca au trecut numai trei zile de cand ne-am despartit, am simtit nevoia sa-ti fac o marturisire: amintirile recentei excursii sunt inca atat de vii, incat imi simt si acum sufletul plin de bucurie.
Cui puteam sa-i spun aceasta, decat tie, cea care mi-ai fost alaturi in acele zile luminoase?
Imi revine in minte prima dimineata petrecuta la cabana, cand am vazut, pentru intaia oara in viata, muntii.Eram singuri in apropierea lor, ca la inceputul lumii, iar tu - cea guraliva alta data - ramasesesi muta de uimire.
Intelegi, cred, de ce mi-au ramas in suflet acele zile: pentru senzatia ca timpul s-a oprit, devenind parca etern.
Astept cu nerabdare sa ne intalnim, atunci cand vei reveni in Capitala.
Pana atunci, raman al tau prieten,
