,,În nucul stufos din marginea ogrăzii”
,, stă cocoşul — paşa, cum îi zic toţi ai casei”
,,Sufletul lui, deşi războinic, e mai avântat spre frumos ”
,, păunilor mândri în port”
,,E cel dintâi care se minunează de frumuseţile firii”
,, întâi e ca o dâră de zăpadă, apoi, încetul cu încetul, se preface într-un întins de apă care-şi înalţă o margine tot mai sus, prelingându-se pe cer, ca sorbită de-o putere a văzduhului”
,,Pe urmă, oglinda aburită de până acum pare că răsfrânge un foc depărtat, se face lucie, poala cerului prinde fiinţă parcă, şi lumina începe să se cearnă peste pământ, uşoară, ca un colb de argint.”
