Dragă iarnă, eu sunt bradul de pe culme ce mă pierd in negură, sub zăpada ta alba,te privesc cu întristare cum te plimbi printre rastoace, cu ale tale.. șapte cojoace.
Să ști însă, că eu sunt puternic și chiar dacă te comporți ca o vrăjitoare aducând zile fără soare,doar cu nea rece dar imbietoare...Chiar dacă, lungesti noaptea întunecoasă scurtand ziua luminoasă si aducând urgie cruda este in zadar. Da, iarnă dragă este in zadar căci eu, fie iarnă, fie vară, păstrez a mea verdeaţă!
