Iarna
E frig, iar aerul abia se mai zărește printre fulgii de zăpadă.
Oamenii merg repede cu treburile lor. Cerul e parcă mai aproape,
e parcă tras de ceva spre pământ, poate de norii grei și plumburii.
Copacii stau încărcați de zăpada albă, au răbdare s-o țină pe ramurile
lor până la primăvară. Câteva ciori se rotesc deasupra bisericii, pitită și ea
sub zăpadă. Undeva, departe, se aud câini lătrând. Poate că le-o fi foame,
sau le-o fi frig.
