Omul de zăpadă, stă în ograda mea, imbrăcat într-un palton de nea, zâmbindu-mi şi eu admirându-l la cât de frumos e! Mulţi copii se mirau de el, la cât de chipeş e si ce zâmbet frumos are. Cu o căciulă din lână pe cap, un fulărel tricotat de bunica... Era un fotomodel!
Eu mă intristam de fiecare data ca va veni primăvara si el va dispărea... si el, cu ochi negri, zâmbindu-mi, mi-a spus:
- Nu te teme! Voi reveni în curând!
si eu, cu lacrimi in ochi de bucurie, luându-l in braţe, am simtit ca e cel mai bun prieten al meu!
