In capitolul 4 este vorba despre plecare lui Nica la scoala la Socola. Astfel, el descrie cst de trist a fost ca in toamna anului 1855 a trebuit sa plece din satul natal ca sa ajunga la seminar. El nu voia sa plece dar la insitentele parintilor si, mai ales a mamei sale se duce totusi la scoala. Scriitorul povesteste cu nostalgie dar si cu umor (zmeii lui Mos Luca erau de fapt niste cai slabi) cum a mers cu caruta unui om din sat, Mos Luca impreuna cu un alt baiat, pe nume Zaharia.
In continuare descrie cum este scoala de la manastirea Socola si ce sentimente de dragoste are el fata de satul natatal si imprejurimile acestuia.
