Prin acest fragment, autorul a dorit sa impartaseasca lectorului parerea pe care o are, ce face referire la detasarea de ceea ce este in jurul sau. Prin inchiderea ochilor, reuseste sa patrunda intr-un spatiu incert, acesta invitandu-l la visare. De asemenea, considera ca intunericul in care se picteaza unele imagini, cat mai diverse, care pot fi insotite si de sunete, nu este altceva decat eul launtric al sau. Persoana sa este ascunsa in spatele pleoapelor, reusind foarte bine sa se lase inghitita de aceasta, fara a da vreo importanta lucrurilor din jurul sau, care sunt ilustrate cat se poate de clar, cu ajutorul ochilor. Placerea de a-si explora sufletul este subliniata, fiindca marturisirea schiteaza numeroase situatii in care cel care povesteste se lasa in voia proprilor ganduri, care ii sunt extrem de familiare. De aceea, se poate spune ca se cunoaste foarte bine pe sine, insa nu pierde nicio ocazie de a continua sa mediteze, cu ochii inchisi.
