230 cuvinte
În minunata perioadă a copilăriei, fiecare copil iubește timpul petrecut în gospodăria bunicilor, alături de necuvântătoare și natură. Bunicii mei au locuit întotdeauna la țară, într-un sătuc mic și frumos din județul Vrancea. În fiecare vacanță de iarnă stăteam împreună cu ei la căldura sobei, ascultând poveștile lor frumoase și pline de aventuri, care evocau un timp de mult pierdut.
Într-o zi frumoasă de iarnă, când fulgii mari s-au mai rărit și vântul aspru s-a potolit, am ieșit în curte cu gândul de a mă juca. Bunicul s-a bucurat că în sfârșit putea să-mi ofere cadoul de ziua mea de nouă ani. Mi-a adus într-o cutie legată cu o panglică pe care am deschis-o și am găsit un fular roșu, moale și o pereche de mănuși. L-am pupat și i-am mulțumit, iar apoi am mers cu el în pădure să dea mâncare animalelor sălbatice, pentru că era vânător. În acel loc era un iepuraș, care s-a speriat de noi și a tot fugit, până când a căzut într-o groapă. Era tot acoperit de zăpadă și încerca să iasă, dar nu reușea. Am râs împreună de iepurașul micuț și l-am ajutat să iasă din încurcătură. Micuțul a fugit și în depărtare s-a uitat lung la noi, parcă mulțumindu-ne pentru ajutor.
Această întâmplare din copilărie a fost foarte amuzantă și natura, animalele, ne fac întotdeauna să zâmbim și să fim mai fericiți.
