Răspuns :
În aceasta poveste este vorba de o vulpe care intro zi nu avea ce sa mănânce. În drumul ei a văzut o căruță plina de peste.Ea sa prefăcut moarta ca boierul sa o poată lua în căruță. vulpea da câte un peste jos și când a ajuns la ultimul a plecat și ea din trăsură împreună cu toți peștii. Pe când îi savura vulpea a venit cumătrul urs și a întrebato cu blândețe dacă nu poate da și lui ceva peste.Vulpea a spus nu dar în gândul ei și zis ca ar fi bine sa mai rada un pic de el așa ca ia zis Cum sa facă rost de mai mulți pești. Ascultând de sfatul vulpii ursul a băgat coada în lac și a doua zi dimineață sa trezit fără coada și fără pești.Furios,ursul a luat o bota și a pornit direct spre vizuina vulpii.Vulpea a fost tare șmecher și la prostit imediat pe urs.
O vulpe, hămesită de foame, stătea pe la marginea unui drum, ascunsă bine
sub o tufă.
Tocmai atunci trecea pe acolo un țăran cu căruța trasă de boi, trecea domol,
îndreptându-se spre casă.
În căruță avea ceva pește, luat de pe unde fusese cu treburi.
Vulpea, șireată, se prefăcu a fi moartă, iar omul o culese de pe jos și o
aruncă în căruță, cu gând să-i ia blana călduroasă pentru o haină de iarnă
a nevestei sale. Dar vulpea, vicleană, cum am mai spus, aruncă peștele
din căruță, apoi se coborî și ea și se puse pe ospătat.
Întâmplarea a făcut că se nimeri și un urs prin apropiere, care ar fi dorit să
mănânce și el un pește, sau măcar doi. Dar vulpea nu-i dădu.
Cum ursul insista, vulpea i-a dat o metodă ingenioasă de a prinde peștele
din baltă folosind coada.
Ursul a aruncat coada în apă, ca pe o undiță, a așteptat un timp până
când a simțit că-l cam trage la fund coada, apoi a tras cu putere, dar coada
lui s-a rupt, pentru că era frig afară și apa înghețase.
Furios, ursul s-a dus la vulpe, cu gând de mare răzbunare, dar vulpea s-a
ascuns într-o scorbură îngustă de la un copac bătrân.
Ursului nu i-a reușit răzbunarea. Și așa el a rămas neconsolat și fără coadă până
în ziua de azi.
