Prin repetiția şi metafora "stoluri, stoluri trec prin minte. Dulci iluzii. Amintiri ", autorul compară visele, iluziile pe care si le face, dar şi amintirile pe care le are, cu nişte stoluri nesfârşite de păsări care îi cuprind sufletul şi mintea. Iluziile sunt dulci, epitet care relevă caracterul bonom (bun), al gândurilor avute.
